Inaltimi adanci

too late

Mi s-a destramat incet leaganul copilariei, cuvintele atarna greu si imi sfasie sufletul, agatandu-se de fiecare
imagine din trecut.Ma simt goala si pustie.Am refuzat sa vad cum se ingroapa copilaria si doar am rememorat
cum s-a smuls prima bucata din sufletul meu.V-am asternut in somn pat de petale pe care sa stati linistiti
inconjurati de frumos.Mi-au rasunat in ureche sunetele bisericii si am revazut ultima sarutare facuta cu el
la brat, slabit de puteri.Acum e randul lui sa o primeasca…ma doare ca nu i-o pot da…si totusi e bine ca
ultima mea sarutare a fost calda si plina de speranta.S-a terminat…sa ma priviti si sa ma ocrotiti.Veti trai
mereu in inima si in sufletul meu si al tuturor.Ma simt privata de orice drept de a mai fi copil.Copilul din
mine a murit odata cu voi.O liniste ciudata ma invaluie si stiu ca s-a linistit totul dar ma sperie greutatea
pamantului.Resimt imbratisarea si o plang, ma inteapa barba nebarbierita si ma sperie picioarele slabe si fara
putere.Revad fereastra de la etajul 1, ultima privire inapoi, o mana ridicata cu greu si un suspin…
De ce ti-a stat ceasul chiar acum?

March 19th, 2008 at 3:12 pm | Comments & Trackbacks (0) | Permalink

resize-of-104678a34cc96386.jpg

 Dau cu piciorul in piatra de pe marginea trotuarului si
privesc spre cer strangand pumnii in buzunarele mici si
friguroase.Parul imi flutura in vant ascunzand ochii
tristi.
 Era odata o banca intr-un parc acum a ramas doar
un cos de gunoi spart.Imi derulez imagini cu oameni
veseli si ma recunosc si va recunosc dar nu ne mai recunosc.
Asa zisa maturitate ne-a facut sa uitam ce fericiti eram
cand ne “copilaream” iar leaganele care nu aveau astampar
la orele tarzii din noapte acum scartaie singure in bataia
vantului.Avem acum in schimb multa tacere si prea mult fum
cu care sa acoperim nu stiu exact ce , dar sigur acoperim
multe cu el si inchidem ochii si ne prefacem ca noptile
sunt mai linistite daca sunt petrecute in taceri ascunse
si priviri furise decat in rasete si povestioare.Ne e
sufletul ros pe dinauntru iar langa noi e frig , prea mult
frig ce ne ia pe nepregatite.Sunt lucruri ciudate si vorbe
distante ce inlocuiesc zambetele si vorbele bune iar
singuratatea e cea mai binevenita, aducand linistea adevarata.
 M-am ghemuit cu buzele lipite de genunghi si cu ochi la
zambetul etern ursuletului.Asa e…”Fericirea este ceva
ce nu se atinge niciodata” dar eu incerc si nu mare mi-e
mirarea cand e cineva care ma surprinde cu cele mai ciudate
cadouri si care vorbeste pe nerasuflate doar ca sa nu fie
certat, si care priveste cu ochi mari si inocenti la
urmatoarea mea miscare.Pana si haosul are o ordine interioara,
 am vazut asta si orice greseala are o scuza plauzibila si o
intentie buna si in cele din urma un zambet de nestapanit la
momente nepotrivite urmat de o mana curioasa prin par,
o imbratisare calda si un somn mult prea adanc.Asta e perdeaua
prin care privesc zi de zi in jur si ma inconjoara protectiv
lasandu-ma sa privesc doar la ce vreau.E uimitoare cararea
pasilor strabatuti pana la tine.Acum ai sa ma lasi sa ma
odihnesc si n-am sa ma mai pierd din nou…

November 18th, 2007 at 10:40 pm | Comments & Trackbacks (1) | Permalink

walkin

inchid ochii ca sa nu ii vad…si ma prefac ca toti zambesc.
ii modelez asa cum vreau eu…colorati si plini de viata,
dar cand deschid ochii de fapt sunt prafuiti, tristi si
murdari muscand din coltul de paine tinut in mana mult
prea muncita.ma retrag in linistea casei unde totusi mai
vad licariri de speranta in ochii copilului care deseneaza
cu atata pasiune cifra 1 de parca ar fi cea mai mare
descoperire din viata sa, ca apoi cu ochi zambitori imi
povesteste ca a fost amuzanta cifra asta.ma simt mica,
ma simt intr-un loc nepotrivit si totusi sunt atat de
asteptata aici.cu totii suntem mici ntr-o lume mare,
numai ca unii sunt minusculi.si prefer sa tac, prefer
sa nu te mai aud cand aberezi, sa iti zambesc si sa crezi ca
 nu ai gresit, sa inchid ochii si sa merg mai departe, sa
nu stii ce e regretul , sa nu cunosti raceala bratelor mele,
 sa nu stii ce ma raneste, sa fii in continuare fericit in
lumea ta colorata.si totusi ma intreb: nu e prea multa
tristete in ochii disperati ai catelului in care citesti
cu litere de-o schioapa:”ia-ma acasa!” ?

October 13th, 2007 at 10:30 am | Comments & Trackbacks (0) | Permalink

old

peretii vechi ai unei foste cafenele de lux inchid ochii
 de mult prea multe amintiri, valsuri in costume mult prea
 apretate si chipuri incadrate de palarii si margele,
lumina mult prea slaba ce lumineaza rafturile prafuite
in care stau carti cu colturi roase, mirosul de vechi
amestecat cu parfumul cafelei fierbinti de pe ultima
 masa din colt starneste visarea.Si visam la o liniste
eterna reflectata in oglinda sparta si ingalbenita.Ma
invaluiesc acordurile viorii si ma infiorez, dar zambesc
 pentru ca strang la piept mana etern colorata care sparge
 atmosfera ingalbenita si deschizand ochii vad din nou
chelnerite vulgare in fuste scurte si muzica stridenta,
haine largi si rupte, bauturi tari si sticle sparte.Mai
 fumega doar cafeaua din cescuta mica si colorata…
bine am revenit!

October 9th, 2007 at 2:51 pm | Comments & Trackbacks (0) | Permalink

138100836_b5d04afa69.jpg

se invarte totul si imi zambesti din nou frumos cu chip de copil inocent.
mainile renasc din nou jucause in ameteala sunetului asurzitor.dezorientarea
 stapaneste imaginea neclara din fata mea.aceeasi oameni si totusi altii,
alte idei , prea multe idei inutile.priviri sincere in gol , vorbe fara
continut ce se vor interesante.mi-e greata si totusi mi-e bine, mi-e
singuratate si mi-e frica, mi-e dor de ursuletul de plus din spatele meu.
inchid ochii si imi imaginez mana afundandu-se in gramada de graunte si
resimt furnicaturile reci.te suflu sa te descopar de praf.bine ai revenit,
 acum deschide ochii sunt aici.iti fur zambetul din coltul gurii si il
ascund in buzunarul cu scoici crapate culese la lumina lunii de mainile
pline de nisip.acum plaja din haina mea e fericita.sentimente nedorite ma
cuprind.le urasc pentru ca iti fura ideile atat de bine asezate in rafturi
mici, iar ochii se inchid in loc sa imi zambeasca si doare.imi pare rau si
promit ca am sa adun toti fluturii din lume sa ne bantuie sarutul…

October 3rd, 2007 at 2:13 pm | Comments & Trackbacks (0) | Permalink

kiss u

I know it’s sad…but I’ll be back.

You’re too perfect to be real ….crazy kiss for you

June 28th, 2007 at 9:19 am | Comments & Trackbacks (0) | Permalink

feel it

E seara…in curand va fi maine si oricat as trage de timp nu reusesc  sa il dilat..si cu cat stau mai mult mi-e mai greu si cu cat stiu ca  ramane prea putin timp ma tensionez…apar pareri de rau si ceva bizar  in clotul ochiului.Inchid ochii si ma infior.Stau singura pe pat si privesc speriata in jur caci intr-o saptamana o sa am alt decor, alt pat, alta perna, alt aer, alta limba vorbita, alti oameni…oameni necunoscuti si voi inca aveti puterea sa imi spuneti : ce fain de tine  ca pleci.Dati-mi voie sa va urac pentru asta. As vrea sa am tot timpul langa mine imaginea profilului rar barbierit,  intepator,sa ii simt pulsul cu respiratia mea si bineinteles mirosul de parfum amestecat cu fum de tigara. 

 E un vartej de copilarie, dependetza, atasament, idei, zambete multe,  rasete nebune, imbratisari infinite, priviri jucause…nebunie! Toate astea ne-au dezorientat pe amandoi si intr-un final am aflat ce este de fapt. Sorb iar din cofeina instalata permanent zilele astea in cana mea.Nu vreau sa mai pierd nici o clipa dar uneori cad doborata de somn in timp ce aud langa ureche soptit: ssst ia si dormi copila! Si vin iar  ideile conform carora sunt revoltata ca trebuie sa mancam si sa dormim  si nu putem sta fara asta.Ma fura iar privelistea din jur si inchid ochii si incerc sa o adorm in somnul meu  si sa o pastrez acolo langa mine si sa am de fiecare data in vis toate astea: o pereche de brate colorate, o privire calda, un sarut cald pe frunte, un  piept care sa imi serveasca drept perna si cea mai puternica imbratisare…Nu stiu daca am sa mai pot adormi fara ele, si imi promit ca e prima si ultima oara cand fug spre o viata alb negru, cand cea colorata e chiar langa mine…Pana atunci…ma bucur ca s-a nascut cel care a inventat arta fotografica si ca eu cu putina imaginatie imi pot reconstitui lumea in fiecare seara, privind imagini si inhaland parfumul preferat….

June 22nd, 2007 at 2:10 pm | Comments & Trackbacks (1) | Permalink

how

eu: spune-mi ce iti doresti?

tu: nu iti pot spune…daca ti-as spune ar fi ca si cum ti-as zice sfarsitul

unei carti fara sa o citesti…si nu se poate asa.pup

June 12th, 2007 at 9:48 pm | Comments & Trackbacks (0) | Permalink

pisic in patratele

 Alb pe negru era scris:inchis.Si totusi am batut la usa si mi-am
 aruncat privirea prin vitrina de sticla colorata.Nimic care sa
imi starneasca interesul….asa ca mi-am continuat drumul.Da…
Lucruri banale ne izbesc zi de zi si nu le luam in seama, in skimb
 le ducem dorul cand ne lipsesc.Ciudat mai e si stilul de gandire
si percepere al omului.
Inchid ochii, strang din dinti si simt fluturii din corp
cum ma invadeaza si imi soptesti incet:ssst.Deschid ochii si fluturii
 zboara, se agata de tavan lipiti cu scotch si …atarna.Clipe multe
atarnate stau la tine pe tavan si in orele multe de relaxare muta
le privim si ne zambim.Renastem in clipa rasaritului pleoapei
visatoare.Palpitam la imaginea frigului de munte si ne sperie
departarea.Ne fura respiratia, inaltimea gandurilor,iar vantul ne-o taie.
Smuncim cateva stele de pe cer si le ascundem in idei
si conversatii fara sens dar sclipitoare pe moment.Ne privim in
dungi si ne luam in brate pe furis, ne incalcim si scormonim motive
si retineri.Da…si sa nu uitam, suntem pufosi ca de altfel toate
animalutele care mi-au invadat patul si biroul.Impletim gingasia
si agresivitatea unei pisici blande ce zgarie rau.Chiar si asa eu
tot iubesc pisicile si tu iubesti sa fii razna si sa privesti lumea
cadrilata iar eu alb-negru.
Zambim si e de ajuns.Stim:se poate si mai rau :))

June 10th, 2007 at 9:40 pm | Comments & Trackbacks (0) | Permalink

smile just a lil’ bit

 9:05:12 esti o raritate
 nu toates ca tine sa jtii
 da in ce fel?
 ink mai ai in tine copilu ala mic ji dragut waa

 9:43:32  asa e nu esti legata de mine
 dar o legatura tot e

 9:45:36  asa suntem
 adik yo asa sunt.

 10:00:14 cei drept nici nu prea poti sa te certi cu mine
 ai sa vezi

 12:30:33  specimenule
 :)))
 wa tine minte waaa sunt pe cale de disparititeeee waaaaaaa
 tre sa ma congelezi
 vinooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooo
 stam asa 

 12:35:27  wa esti asa
 copil nebun wa

 8:04:10  sarumana
 buna sa iti fie inima voinice
 sarumana
 iar?
 da:D
 de 2 ori
 bun asa ca am doo maini
 sa fiu sigur

 8:32:33  nai bea un ness?
 nuuu
 vrei cola?
 niu
 era asa sa te vad wa
 nici nam ness
 eu am cola
 vrei?
 nu
 d c?
 am apa

 9:23:09  i hate U
 serios?
 da da da

 1:09:56  wa crazy
 mergi cu mini
 unde sa merg mai?
 nu jtiu
 undeva
 nu merg
 cand?
 :)
 mai incolo

 1:41:30  ejti cu capuuuuuu
 mi dor de tini
 knd stau asa
 waaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

 12:09:21 avaliabilie? in ce limba e asta
 in limba lu paulik
 stalcita ji stearsa

June 8th, 2007 at 7:06 pm | Comments & Trackbacks (0) | Permalink