As fi vrut sa fie o poveste lunga cu finalul mult asteptat intarziat de povestitor pana la limita asteptarilor, dar povestea se incheie mai scurt decat asteptarile datorita cortinei de ceata plumburie ce imi aluneca pe ochi si nu ma lasa sa aud ce scriu sau sa vad ce vorbesc…sau era invers?Acum nu mai conteaza caci le-am integrat pe amandoua in aceeasi capsula de dioxid de Si…somn.Imi trec mainile peste fata alba ,inchid ochii si deja parca visez…revad cerul curcubicolor de la apus si turla bisericii din zare.Ma vad alergand pe scari grabita spre nu stiu ce si spre nu stiu unde…probabil e frumos acolo spre unde alerg caci sunt vesela, iar scarile mi se par mai uniforme si mai prietenoase.Cred ca fug de somn, sau fug spre un somn mare si pufos …ma impiedic si cad in perna mare de puf care ma cuprinde.Vezi cabanuta inconjurata de flori albastre de pe varful dealului? Hai sa alergam pana la ea si sa culegem niste flori pentru mama.