Ametita si inecata in tulburare ma zbat sa scot o mana desupra apei ca sa mai pot respira…e greu, iar zbaterea ma afunda mai mult decat ma scoate la suprafata… ma inteapa cu spini de iluzii si ma intinde pe patul ghimpat al dezorientarii presarat cu enervantul :”De ce?”
Mi-e dor de tine, mi-e dor de mine si mi-e dor sa pot fi eu din nou si sa revad acel noi inchipuit de mine, un noi stingher cu atingeri intarziate insotite de zambete strengare si nehotarate sau uneori prea hotarate, care ne dezorientau pe amandoi…
Albastrul ochilor nu ma mai ajuta ca sa pot vedea din nou ce e deasupra mea si ma afund cu capul intepenit in piept.Ma stranguleaza regretul zilei de ieri si ma rog sa pot da ceasul inapoi si sa ajung sa traiesc in trecut si sa pot sa ma arunc din nou in libertate…Ma intreb de ce e azi nu e maine sau de ce ieri nu mai e sambata sau de ce sambata nu e miercuri sau orice alta zi a saptamanii..si ma intreb de ce ma macina asta, cand eu nici nu mai stiu ce zi e azi…
azi e martie copil ..ai uitat?caci ochii s`au innecat in negrul ciocolatei odata ce frisca de deasupra se topise inauntrul tau:)
November 15, 2006 @ 11:40 amce mai conteaza…azi e azi…hai sa traim…sa ne zbuciumam pentru ca suntem fericiti si pentru ca nimic nu e mai frumos decat un strop de bucurie intr`un infinit dezastruos…in fond..cine stie ce va mai fi si maine?sau vineri care ar putea fi foarte bine alt vineri….caci cine stie daca luni ai sa mai poti sa te mai trezesti cum o faceai martea dinainte de miercurea in care sperai ca joi sa fie mai odihnitoare decat tot vinerea seara in care toate visele asteptau un sambata somnoros si plin de duminici linistite.
ps:hai…hai sa traim…te-astept sambata la portitza…