Mi se scurge incet viata printre degete si imi lasa in
palma urme de ceara fierbinte ce poarta amprenta clipei.Le decojesc
 incet si privesc fiecare traire in parte.Sunt fete triste, sunt fete
vesele, sunt clipe intregi de mister ce si-au facut loc in linia vietii
si incet se scurg pe podeaua prea plina de ceara intarita.Palma imi
miroase a brad si a stanca,vegheate de albastrul cerului ochilor mei
care asteapta sa ii rasara soarele.Vor mai vedea ei multe, sau aproape
 toate rasariturile lumii pana va rasari si soarele meu timid si
albastrui.Ei il vad in fiecare dimineata…eu doar sorb din priviri
apusul si astept sa vina dimineata in care rasaritul va fi albastru.
 Stropii imi fulguiesc in geam si imi aduc aminte ca odata
iubeam ploaia asa cum iubesc acum cerul.Cand o vedeam, ieseam sa ma
mangaie cu picaturi, ii zambeam, priveam spre cer, apoi inchdeam ochii
si o lasam sa ma imbratiseze…pana intr-o zi cand nu a mai venit si
m-a lasat sa ma topesc de dorinta unei imbratisari stropite de rece.
 Sa nu uitam ca dincolo de noi sunt stele si nori si luna si
soare…hai sa modelam ceara de pe podea, o incalzim din nou cu priviri
strengare de fetite si de spiridusi, o impaturim cu aripi de fluturi
si de ingeri, o imbratisam cu dragoste, o atarnam de cer si o daruim stelelor