Am invatat sa iubesc doua maini debile si am invatat sa tac privind si gustand clipa,fara a imi
reaminti ca in scurt timp se termina tot si revin in lumea reala.E mai bine in lumea noastra …
admirata si dorita.Suntem prea nebuni sa fim ca restul si prea anormali cu noi doi ca sa putem
trai prea mult impreuna.Esti ca un val care ma afunda in apa,aproape ma ineaca si apoi ma
scoate la suprafata si ma arunca pe mal…ma faci sa inot pentru cateva momente chiar daca nu
stiu sa fac asta…ca apoi sa ma intorc la ce stiu de o viata…sa merg pe pamant.Ma trezesc
din zapaceala, zambesc la amintiri si imi continui mersul.Ne vedem la valul urmator…
Noapte buna,pui nebun!