m-am hotarat sa fac ceva ce nu am mai facut de mult…sa ascult linistea
serii cu lumina stinsa…privind pe geam.Am incercat , dar nu reusesc fara
tine…e prea tarziu sa o ascult singura…ma trage inapoi intunericul din
camera.Mai bine il ascult data viitoare cand am sa va aud vocile langa mine.
Ma priveste masca cu ochii goi si tace.Simt fiori reci pe sira spinarii si
incerc sa ii alung privind la ceaiul ce ma asteapta aburind in cana de langa
mine.Am carat azi buburuze cu mine si m-au facut sa zambesc.Am revazut natura
cu tot verdele ei cel mai crud si am zambit.Am inceput sa reinvii incet incet;
sper ca pana la vara sa fiu iar eu cea originala si nepatata de intamplarile
vietii.E practic imposibil si mai bine ma accept asa…sunt tot eu dar un pic
altfel.
Ma multumesc acum cu ceaiul cald si mana ce ma mangaie haotic.Am sa ii spun
in povestea de seara cat de mult imi place sa imi impletesc parul printre
degetele mainii drepte in timp ce soptesc incet “somn usor” mainii stangi.
Sa ma astepti in somn sa radem impreuna si sa alergam aiurea.Am sa
vin ,imi voi imparti ceaiul cu tine si iti voi canta povestea gradinii din
spatele casei ,cu acelasi entuziasm hasurat pe fata.Am sa ma acompaniez in
sunet zdranganit de chitara, caci altfel nu stiu sa cant la ea…si voi avea
nevoie de tine sa imi asculti linistea din suflet.Iti voi zambi copilareste cu
mainile agatate de un nuc si vei sti ca iubesc natura.
Ne intindem pe iarba sa privim norii cum dorm pe cer.Stingem soarele ca sa le
facem cearsaf de stele si sa viseze frumos.Ii vom trezi odata cu noi, pierzand
notiunea timpului…dam jos din cui imaginea zilei de ieri si ne bucuram ca
“azi” e de culoare verde.