E seara…in curand va fi maine si oricat as trage de timp nu reusesc  sa il dilat..si cu cat stau mai mult mi-e mai greu si cu cat stiu ca  ramane prea putin timp ma tensionez…apar pareri de rau si ceva bizar  in clotul ochiului.Inchid ochii si ma infior.Stau singura pe pat si privesc speriata in jur caci intr-o saptamana o sa am alt decor, alt pat, alta perna, alt aer, alta limba vorbita, alti oameni…oameni necunoscuti si voi inca aveti puterea sa imi spuneti : ce fain de tine  ca pleci.Dati-mi voie sa va urac pentru asta. As vrea sa am tot timpul langa mine imaginea profilului rar barbierit,  intepator,sa ii simt pulsul cu respiratia mea si bineinteles mirosul de parfum amestecat cu fum de tigara. 

 E un vartej de copilarie, dependetza, atasament, idei, zambete multe,  rasete nebune, imbratisari infinite, priviri jucause…nebunie! Toate astea ne-au dezorientat pe amandoi si intr-un final am aflat ce este de fapt. Sorb iar din cofeina instalata permanent zilele astea in cana mea.Nu vreau sa mai pierd nici o clipa dar uneori cad doborata de somn in timp ce aud langa ureche soptit: ssst ia si dormi copila! Si vin iar  ideile conform carora sunt revoltata ca trebuie sa mancam si sa dormim  si nu putem sta fara asta.Ma fura iar privelistea din jur si inchid ochii si incerc sa o adorm in somnul meu  si sa o pastrez acolo langa mine si sa am de fiecare data in vis toate astea: o pereche de brate colorate, o privire calda, un sarut cald pe frunte, un  piept care sa imi serveasca drept perna si cea mai puternica imbratisare…Nu stiu daca am sa mai pot adormi fara ele, si imi promit ca e prima si ultima oara cand fug spre o viata alb negru, cand cea colorata e chiar langa mine…Pana atunci…ma bucur ca s-a nascut cel care a inventat arta fotografica si ca eu cu putina imaginatie imi pot reconstitui lumea in fiecare seara, privind imagini si inhaland parfumul preferat….