inchid ochii ca sa nu ii vad…si ma prefac ca toti zambesc.
ii modelez asa cum vreau eu…colorati si plini de viata,
dar cand deschid ochii de fapt sunt prafuiti, tristi si
murdari muscand din coltul de paine tinut in mana mult
prea muncita.ma retrag in linistea casei unde totusi mai
vad licariri de speranta in ochii copilului care deseneaza
cu [...]

peretii vechi ai unei foste cafenele de lux inchid ochii
 de mult prea multe amintiri, valsuri in costume mult prea
 apretate si chipuri incadrate de palarii si margele,
lumina mult prea slaba ce lumineaza rafturile prafuite
in care stau carti cu colturi roase, mirosul de vechi
amestecat cu parfumul cafelei fierbinti de pe ultima
 masa din colt starneste visarea.Si visam la [...]

se invarte totul si imi zambesti din nou frumos cu chip de copil inocent.
mainile renasc din nou jucause in ameteala sunetului asurzitor.dezorientarea
 stapaneste imaginea neclara din fata mea.aceeasi oameni si totusi altii,
alte idei , prea multe idei inutile.priviri sincere in gol , vorbe fara
continut ce se vor interesante.mi-e greata si totusi mi-e bine, mi-e
singuratate si mi-e [...]