Ratacesc printre carti si dupa ce imi obosesc cautarea ma asez la ultima masa sa imi beau ceaiul.Sunt inconjurata de alb iar in spatele meu se dezvaluie natura moarta a orasului incadrata de dealuri gri si indepartate.Ma afund intre copertile cartilor si scot din cand in cand nasul din ele ca sa mai sorb din licoarea dulce care ma asteapta cuminte intr-o cana micuta cu semne chinezesti.Imi bucur
simturile cu arome noi de viata si zambesc in coltul gurii la spusele cartilor.Cobor in strada printre sutele de oameni si imi astept cuminte tramvaiul.Respir greu si uit cate putin de mine.Ma concentrez
la urmatoarea respiratie si simt cum doare.Ma lupt cu asteptarea si in final pornesc spre inainte.
In drumul meu cainii se harjonesc pe trotuare aratand ca nu le pasa si ca pana la urmatorul os
pe care il vor roade se bucura in felul lor de aerul de primavara ce mie nu imi prieste.Imi spui sa descopar si ma incrunt.Zambesc in gand si mi-e dor pana data viitoare.Lungesc clipa, ma mut mai in fata ca sa stau confortabil si sa scap de graba ce tensioneaza aerul tramvaiului.Rautatea oamenilor nu ma mai atinge insa frigul ma zgribuleste si ma grabeste spre coltul meu de liniste.Am revenit si imi insir ultimile achizitii luate cu banii imprumutati ca sa am cu ce sa traiesc.Iata… sa traiesc se compune din lucruri marunte si bucurii mici luate, cu entuziasmul unui copil inocent, drept esentiale.