Claritatea clipei ma darama iar prin lentilele vietii vad prea aproape viitorul si prea departe prezentul.Ma concentrez pe timpul ce se scurge prin mine si franez ca sa pot trai clipa de acum si nu visarea de maine.Imaginea prezenta ar fi perfect incadrata de o tigara intre degete si o figura interesanta, dar chiar daca as avea-o nu as sti ce sa fac cu ea asa ca ma multumesc cu simplitatea privirii mele albastre si cu zambetul stramb si complicat. Si sa zicem ca ai exista…tu chiar crezi ca te-ai potrivi in decor?

Ar fi cam asa: o usa gri cu maner negru; un hol mic cu o masuta de telefon cu un ceainic argintiu si vechi cu flori nemuritoare in el, o lumina obscura, un cuier cu o haina aruncata pe el si o bancuta cu o geanta colorata; in camera in coltul indeparatat masuta de ceai cu doua scaune tapitate, pe masuta un trandafir portocaliu o veioza simpatica, cateva carti in curs de citire si bineinteles cana cu ceai aburind; deasupra masutei, un raft de carti frumos ordonate; in stanga, un pat mare si primitor cu gigantul meu ursulet de plus asezat pe un colt de pat; oglinda ce rasfrange in ea razele de soare, care razbat printre jaluzele, lungeste camera dincolo de perete, dublandu-mi patul si aratand-mi o usa pe care nu am sa pot iesi niciodata pentru ca nu am sa calc niciodata in camera de dincolo de suprafata sticloasa; o noptiera langa pat cu o veioza ce
vegheaza cartea inchisa aseara inainte de avalansa de vise; nelipsitul birou cu nelipsitul calculator troneaza si el intr-o margine a camerei langa dulapul indesat cu haine; in final intrerupatorul ce hotaraste ca singura sursa de lumina din camera sa fie aceele dungi de soare mazgalite pe perete.

Ce zici? Te incadrezi?