Mi-am regasit o ramasita din copilarie intr-un vechi carnet:
Ratacire
In imensitatea timpului,
Unde anii par zile,
Zilele-ore
Si orele munte,
Ratecesc cautand,
Caut ratacind.
M-am pierdut
In abisul de ceasornice
Si caut din priviri
O ora, o zi, un an
De pe Pamant.
Dar nu gasesc decat
Ceea ce nu caut.
Acum universul
E in acelasi timp
PREZENT si ABSENT.
In continuare ratacesc,
Nu caut ce gasesc,
M-am ratacit in
Infinit.
(5.05.2000)