Mi-am regasit o ramasita din copilarie intr-un vechi carnet:

Ratacire

In imensitatea timpului,

Unde anii par zile,

Zilele-ore

Si orele munte,

Ratecesc cautand,

Caut ratacind.

M-am pierdut

In abisul de ceasornice

Si caut din priviri

O ora, o zi, un an

De pe Pamant.

Dar nu gasesc decat

Ceea ce nu caut.

Acum universul

E in acelasi timp

PREZENT si ABSENT.

In continuare ratacesc,

Nu caut ce gasesc,

M-am ratacit in

Infinit.

(5.05.2000)